Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului a facut astazi publice principiile si criteriile care sa stea la baza evaluarii performantei didactice. In functie de aceste propuneri va fi stabilita componenta variabila a salariilor profesorilor, care va depinde in special de performanta realizata in clasa.
Pana la data de 28 noiembrie 2008, inspectoratele scolare din intreaga tara vor populariza initiativa ministeriala la nivelul fiecarei unitati de invatamant si vor organiza dezbateri la care urmeaza sa participe, printre altii, reprezentantii comunitatilor locale si ai federatiilor sindicale.
Acestea sunt criteriile de evaluare a perforantei didactice, asa cum apar in documentul oficial:
a)criterii de masurare a progresului scolar (exprimat prin evolutia notelor / calificativelor obtinute la evaluarile curente, rezultatele la evaluarile nationale raportate la cele din clasa si rezultatele la testele initiale raportate la rezultatele testelor curente si finale)
b)criterii privind implicarea cadrului didactic in institutia din care face parte (prin rolurile asumate, activitatile intra si extracurriculare, managementul clasei, parteneriate si activitati interdisciplinare)
c)criterii privind activitatea cadrului didactic din perspectiva elevilor, parintilor si a comunitatii (prin evaluarea activitatii cadrului didactic de catre consiliul de administratie, consiliul profesoral, elevi, parinti si comunitate)
d)criterii privind dezvoltarea profesionala a cadrului didactic si impactul acesteia asupra progresului elevului si a performantei institutionale (formarea continua, de specialitate, metodica si manageriala, reflectata in modul de proiectare si desfasurare a demersului didactic; aplicarea metodelor moderne de predare / invatare, adaptate la nevoile clasei sau ale elevului; contributia cadrului didactic la prestigiul unitatii de invatamant)
Iasi.comunicat.ro asteapta comentariile dvs. cu privire la aceste propuneri si lanseaza urmatoarele intrebari:
Cum comentati initiativa testarilor initiale cu subiect national?
Considerati ca directorul unei institutii de invatamnt trebuie sa aiba, concomitent cu responsabilitatea asupra evaluarii, si putere de decizie?
Federatia Educatiei Nationale saluta decizia Curtii Constitutionale, care astazi 12 noiembrie 2008 a declarat neconstitutionala OUG 136/2008 privind stabilirea unor masuri penru salarizarea persoanlului din invatamant. „Decizia Curtii atesta nu numai ilegalitatea OUG 136/2008, dar este inca o lectie de drept, data Guvernului, prin care Curtea ii reaminteste calitatea sa de „ executiv” si nu de „legislativ”. In prezent, OUG 151/ 10.11.2008 modifica si completeaza OG 15/2008, ordonanta care insa nu mai exista in aceasta forma, intrucat la 27 octombrie 2008 prin emiterea Legii 221/2008 Parlamentul a transformat-o in lege. Singurul act normativ care poate produce efecte acum este Legea 221/2008, declarata de altfel constitutionala de Curte. In consecinta, somam public MECT sa dispuna de urgenta punerea in aplicare a Legii 221/2008, in conformitate cu dispozitiile acesteia.” a declarat Constantin Ciosu, Secretar General al FEN.
Potrivit ultimului recensamant inregistrat la MECT, Federatia Educatiei Nationale reprezinta interesele a peste 45.000 de membri, numarul acestora fiind cu circa 10% mai mare decat anul trecut. FEN militeaza pentru un invatamant bazat pe calitate si performanta, sustinut financiar corespunzator importantei sale strategice si recunoasterii importantei sociale a meseriei de dascal.
Intentia de a plati profesorii in functie de performante e o poveste mai veche, pe care a gasit-o, probabil, in sertarul poiectelor nefinalizate, si actualul Ministru al Educatiei, Anton Anton.
In scoli exista, cel putin pe hartie, comisii de calitate care se presupun ca trebuie sa asigure o evaluare permanenta si obiectiva. Noua viziune ministeriala, construita la foc electoral pe scheletul criteriilor si modalitatii de evaluare precedente, nu aduce, insa, niciun principiu evaluator revolutionar.
Evaluarea unui profesor se va face de catre un grup de evaluatori, dupa criterii care urmaresc atat procesul educational, cat si rezultatele propriu-zise. Coordonarea interventiilor acestora si interpretarea finala a rezultatelor va ramane la latitudinea directorului institutiei respective. Testarile initiale de la inceputul fiecarui an scolar, vizand cunostintele acumulate de elevi pe parcursul anului anterior, se vor desfasura la nivel national, tot ca un criteriu de evaluare. La acestea se adauga monitorizarea realizata de inspectorii scolari, prin testari periodice si inspectii la clasa.
Pe scurt, un profesor va fi evaluat in functie de rezultatele elevilor sai la testari nationale, concursuri si olimpiade si dupa prestatia sa didactica.
Dar cum planul de-acasa nu se potriveste cu cel din targ…
O evaluare competenta si obiectiva, in functie de care sa se decida ce salariu va primi pe statul de plata fiecare profesor, depinde de mult mai multi factori decat cei mentionati. Din anumite puncte de vedere, schiopateaza insasi ideea salarizarii in functie de performante. Va aducem in atentie cateva aspecte pe marginea carora sa va spuneti opinia si sa apreciati in ce masura evaluarea propusa de Ministrul Educatiei se poate realiza, in conditiile actuale:
Fenomenul claselor „selectionate” – una din practicile curente, la inceputul clasei I si la sfarsitul clasei a IV-a indeosebi, este de a selecta elevii considerati „buni” si „slabi” in clase separate;
Invatamant de masa sau scoala de performanta? – profesorii vor fi incurajati, indirect, sa pregateasca elevii cu aptitudini deosebite la o anumita disciplina, pe parcursul orei destinate intregii clase;
Goana dupa rezultat – elevul invata, de la inceputul la sfarsitul semestrului, ca motivul principal pentru care se merge la scoala este nota pe care o va obtine in final; cu putin „ajutor” din partea profesorilor, pentru a nu se stirbi cumva „prestigiul” scolii, elevul poate sa obtina un rezultat care nu e neaparat si o oglinda a cunostintelor sale;
Evaluarea dascalilor din zone rurale – fara nicio intentie de discriminare, e un fapt vazut si stiut ca numeroase scoli din mediul rural se confrunta cu abandonul scolar si cu dezinteresul familiilor si elevilor fata de educatie;
Criteriile de acordare a salariilor de merit si a gradatiilor – in multe institutii, acordarea acestor recompense financiare a ajuns un fel de targ, in care „pune mana” pe ele cine poate, fara a se evalua neaparat calitatea profesionala a solicitantului, ci puterea acestuia de influenta si grosimea dosarului cu hartii; ce se intampla daca aceleasi criterii vor ajunge la baza celuilalt sistem de salarizare?
Procesul educativ, sub toate aspectele lui, trebuie evaluat realist. Bine-ar fi daca ar exista si oamenii care sa o faca, si nu oricum, ci competent si deplin constienti de limitele si privilegiile statutului lor. De aproape doua decenii incoace, se incearca „schimbarea” prin cele mai variate metode si mijloace. Si e o lectie mai presus de altele care trebuie invatata din aceste schimbari: initiativa in acest domeniu nu e buna sau rea din principiu, asta se vede abia cand ajunge sa fie pusa in aplicare.
Premierul Calin-Popescu Tariceanu continua sa sustina legitimitatea si necesitatea aprobarii Ordonantei Guvernamentale, care a primit deja aviz de respingere din partea Comisiilor de Educatie si de Munca ale Senatului. Facand apel la cadrele didactice aflate in greva „sa nu lase stanga sa puna in pericol viitorul Romaniei doar din considerente electorale”, Tariceanu isi acuza oponentii de lipsa unei perspective pe termen lung si a unui program viabil de guvernare. In acelasi timp, se arata optimist ca sindicalistii vor alege calea dialogului, cu atat mai mult cu cat a fost propus un acord avantajos de salarizare, ale carui beneficii le vor avea in special tinerii, din invatamant si din celelalte sectoare bugetare.
Premierul a mai precizat ca profesorii solicita cei 50% „desi stiu ca in acest fel vor aduce criza financiara mondiala in Romania” si fara a lua in calcul faptul ca majorarile vor fi inghitite de inflatie.
Comisiile reunite ale Senatului au dat aviz negativ Ordonantei de Guvern prin care se amana aplicarea legii de majorare a salariilor cadrelor didactice, in urma motiunii de cenzura “Educatia ramane, Guvernul pleaca”, depusa de PD-L. Printre semnatarii motiunii se numara atat parlamentari PD-L, PRM si PC, cat si deputati independenti sau reprezentanti ai minoritatilor nationale. Mircea Geoana a sustinut ca parlamentarii PSD nu participa la motiune, dar sustine dascalii in solicitarile lor ca legea sa fie pusa in aplicare.
Pe fundalul acestei actiuni, democrat-liberarii au solicitat din nou demiterea cabinetului Tariceanu, pe motivul incalcarii flagrante a regulilor constitutionale, si au dezmintit opinia conform careia legea votata de Parlament si promulgata ulterior de Presedintele Traian Basescu ar constitui o „pomana electorala”.
Ministrul Finantelor, Varujan Vosganian, a facut apel la Senat sa respinga motiunea democrat-liberarilor, afirmand ca majorarea nu se justifica in acest moment si ca legea majorarii salariale cu 50% nu ar face decat sa sporeasca si mai mult inegalitatile din domeniul educatiei.
Concomitent cu manifestatia cadrelor didactice intrate astazi in greva, din Piata Constitutiei, Ordonanta De Guvern urmeaza sa fie votata in plenul Senatului.
Asociatia Romana a Profesorilor de Franceza, filiala Iasi, membra a Federatiei Internationale a Profesorilor de Franceza impreuna cu Centrul Cultural Francez si Inspectoratul Scolar Judetean Iasi au demarat un stagiu de formare pentru profesorii necalificati, care predau limba franceza in zonele rurale defavorizate din judetul Iasi.
Initiativa acestui curs apartine doamnei Susana Manea. Fost inspector de specialitate, actualmente pensionara, dar in continuare interesata de soarta invatamantului romanesc, profesoara ne-a marturisit ca ideea cursului s-a nascut in urma cu doi ani, insa a putut fi materializata abia in toamna lui 2008. Cursul urmareste sa ofere cadrelor didactice necalificate posibilitatea de a se perfectiona sub indrumarea gratuita a doi profesori formatori de prestigiu din Iasi si avand acces la resursele materiale de calitate puse la dispozitie de Centrul Cultural.
Nu intamplator, actiunea vizeaza cu precadere zonele defavorizate. Numeroase localitati din mediul rural, atat din judetul Iasi, cat si din intreaga tara, sunt deficitare in materie de profesori calificati, fie pentru ca tinerii absolventi de universitate sunt descurajati de naveta costisitoare, fie pentru ca, intr-o scoala cu elevi putini, este practic imposibil sa intrunesti norma cu o singura specialitate. Ca urmare, pregatirea absolventilor de liceu si a profesorilor de alte specialitati in didactica predarii limbii franceze este un demers binevenit si justificat.
La aceasta prima etapa a stagiului, inceputa in urma cu 3 saptamani, s-au inscris profesori din mai multe localitati iesene din mediul rural, printre care Mironeasa, Deleni, Coarnele Caprei, Cristesti si Ierbiceni. Desi oficial nu se mai pot face alte inscrieri, doamna Manea ne-a asigurat ca orice persoana interesata este binevenita, daca doreste sa asiste la ore si la dezbaterile lectiilor prezentate saptamanal. In cazul in care proiectul se dovedeste a avea rezultate multumitoare, se vor face demersuri pentru ca stagiul sa se desfasoare si anul urmator.
Cursul este gratuit, prin contributia financiara a Asociatiei Romane a Profesorilor de Franceza, cu ajutorul careia se acopera si cheltuielile de transport ale profesorilor formatori. Trebuie mentionat ca, in afara orelor propriu-zise desfasurate la Centrul Cultural, formatorii vor face si numeroase verificari pe teren, asistand la lectiile celor pe care i-au format.
Stagiul are o durata de 30 de ore si se preconizeaza ca va fi finalizat la sfarsitul lunii noiembrie. Orele se desfasoara sambata, de la 10:00 la 14:00, in incinta Centrului Cultural Francez.
Vechea zicala romaneasca „de ce ti-e frica, nu scapi” pare sa-i urmareasca in continuare pe profesorii care au participat la greva de luni. Daca, la momentul respectiv, nu stiau inca in ce ape se scalda, in ultimele 24 de ore, cu aportul ministerului, lucrurile s-au lamurit. Cel putin dintr-un punct de vedere: sanctiunea salariala.
Intr-o nota adresata tuturor inspectoratelor scolare, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului face urmatoarea precizare, in legatura cu manifestarile de protest: Conform prevederilor Legii 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca (Art. 54, alin. 3) si ale Codului Muncii, pe perioada grevei raportul de munca este suspendat. Astfel, in aceasta perioada angajatii nu beneficiaza de drepturile salariale corespunzatoare. Va rugam sa va asigurati ca salariatii care au participat la greva nu vor benefecia de drepturile salariale corespunzatoare. (Nota nr. 13626 / 04.11.2008)
Prea putin transparenta – amenintarea cu acoperire legala a ministrului educatiei, Anton Anton. Ramane de vazut daca va avea ecou in randul celorlalte sindicate, care urmeaza sa intre in greva de avertisment luni, 10 noiembrie, si daca vor mai fi amatori pentru declansarea grevei generale, peste mai putin de doua saptamani. Monitorizarea exacta a cadrelor didactice participante la greva este greu de realizat, in principiu si pentru ca actiunea de protest s-a desfasurat in mare parte in scoala. Prezenti in randul elevilor, unii profesori si-au tinut ora, altii au recuperat materia ramasa in urma, altii doar i-au supravegheat. Cert este ca nu se poate sti cine, ce a facut, fara o marja de eroare pe care nu o repara nici condicile, nici buna credinta, nici teama de o reducere a unui salariu si asa deficitar.
Experienta grevelor anterioare nu este suficient de convingatoare pentru a incuraja dascalii sa continue actiunile de protest. Pe de o parte, dupa cum s-au pronuntat atat o parte din politicieni, cat si analistii politicii, momentul grevei nu este foarte bine ales. Iminenta alegerilor parlamentare nu reprezinta propriu-zis o constrangere. Pe de alta parte, daca ultima greva de lunga durata s-a finalizat fara sanctiuni la salariu, nimic nu-i poate face pe dascali sa spere ca norocul va fi repetat.
Asadar, razboiul continua si, cel putin pentru moment, mingea e aruncata la fileu sindicatelor.
Nu-i inveti pe altii ceea ce vrei, nu-i inveti ceea ce stii, ii inveti ceea ce esti! (J. Jaures)
La numai o aruncatura de bat de alegeri, scandalul salariilor marite ale profesorilor a oferit o alta ocazie de etalare a ipocriziei, nesimtirii si imbecilitatii guverno-parlamentare. Pe de o parte, unii deschid larg buzunarul statului si ne invita sa servim, pe de alta parte, ceilalti dau declaratii pe toate canalele de televiziune ca asa ceva nu se poate, la nevoile si obligatiile acestui statulet proaspat europenizat. Ca si cum tacamul nu ar fi fost complet, s-au mai revoltat si functionarasii, tot in speranta unui venit mai bun, dar si cu ciuda netainuita impotriva bugetarilor din invatamant.
„Si eu sunt profesor. Ma intrebati daca vreau bani? Vreau. Ca sa-mi platesc chiria, cheltuielile de intretinere, ca sa-mi permit macar o carte pe luna, cand intru prin librarii, ca sa-mi iau o pereche de cizme cand s-a rupt talpa la cele vechi si asa mai departe. Ma intrebati daca sunt dispusa sa ma umilesc pentru bani? Toate maririle pe care le-am obtinut, mai prin greva, mai prin presiuni, aduc mult cu o progresiva cersetorie. Pentru ca, in definitiv, nu cer dreptul meu, in acord cu toate legile nescrise ale bunului simt, ci apelez plangacios la mila si bunavointa guvernantilor. Niciodata initiativa sindicala nu s-a inscris in logica unor negocieri. Niciodata nu am fost tratati ca intelectuali care presteaza un serviciu pentru tara, pentru copiii acestei tari si care si-ar merita, pana la urma, si ultimul ban.”
In darnicia aparuta peste noapte a unora dintre alesi nu pot vedea mai mult decat o alta stratagema electorala. Care nu va functiona. Cel putin, nu in cazul meu. Votul la care am dreptul prin Constitutie si ca cetatean al acestei tari nu este de vanzare si nu poate fi cumparat cu promisiunea celor 50%. As prefera sa nu se promita nimic, dar sa se trezeasca cineva care sa analizeze obiectiv si realist toate problemele din sistemul educativ. Si nu sunt putine, aceste probleme.
Purtati de valul proaspat castigatei democratii, imediat dupa 1989 ne-am pus temeinic pe deconstruit. In primul rand, am desfiintat uniformele (jos tendintelor de uniformizare!), pentru a ne plange ulterior de „dezmatul” fustelor scurte, al machiajului strident si al blugilor taiati. Gata cu pionierii si cu soimii patriei. Gata cu serbarile si cu premiul intai cu coronita. Gata cu cercurile de aeromodelism, gata cu tot ce-i mai unea pe copii in constiinta frumusetii lucrului invatat. Desi aveam un invatamant relativ coerent, cu o structura pe care s-ar fi putut lucra, daca eliminam cele cateva elemente de continut „comuniste”, am preferat sa improvizam si sa peticim după diverse modele occidentale, fara sa-si puna nimeni intrebarea daca noi si ceilalti ne potrivim. Daca nevoile, obiectivele si posibilitatile noastre sunt aceleasi cu nevoile, obiectivele si posibilitatile lor. Undeva, pe parcursul acestui proces de distrugere, am incetat sa mai fim romani, intr-atat ni s-a urcat la cap europenizarea. Dar cum nici europeni nu putem fi, mai mult decat ca simpla situare geografica, am ajuns un fel de hibrizi, incapabili de a-si respecta propria identitate.
In optsprezece ani, buna parte din universitatile romanesti s-au transformat in industrii de diplome. S-a stopat productia de ingineri in favoarea productiei de „studenti” de toate culorile, viabili nu prin capacitatea intelectuala, ci prin venitul parintilor lor. Majoritatea se inarmeaza cu diploma doar ca sa adauge o nota in plus la CV, desi viitorul serviciu s-ar putea sa nu aiba vreo legatura cu ceea ce, chipurile, au invatat. Dintre ei sunt selectaţi natural si viitorii profesori. Dintre ei, dar nu dintre cei mai buni. Alternativa profesoratului nu ofera, celor din urmă, nicio motivatie.
Am fost intrebata candva, la examenul psihologic anual, de ce am ales sa lucrez in invatamant. Cred ca am raspuns cu vreo vorba de duh ca aceea ca-mi place sa lucrez cu copiii. Total neadevarat. Pana n-am ajuns la catedra, nici nu puteam sti daca imi place sau nu. Asta aveam să aflu ulterior. Atunci am ales pentru că era cel mai usor lucru (credeam eu) pe care-l puteam face si pentru ca mi-a lipsit curajul de incerca altceva, intr-un domeniu mai competitiv si cu un grad mai mare de risc. Am ales si din iluzia ca nu-i de ici, de colo sa fii profesor – o meserie frumoasa, nobila, cu prestigiu, de care se bucurau bunicii si mama si care-mi conferea un statut diferit de cel de „neica nimeni” in care competentele mele n-ar fi avut nimic de spus.
Asadar, iata-ma o rotita din zecile de mii ale sistemului. Un sistem incropit la repezeala, ipocrit si imbatranit. Cu exceptia catorva parinti care viseaza binele odraslelor si a catorva dascali de moda veche, nimanui nu-i mai pasa, la modul real, de educatie. Spoiala general valabila a formelor fara fond a adus invaţamantul romanesc la un colaps care afecteaza toate sectoarele: titularizarea, examenele elevilor, actul didactic in sine, continuturile, metodele, mijloacele, calitatea resurselor umane si materiale, mafia inspectoratelor scolare, nivelul de salarizare si pomelnicul ar mai putea fi continuat.
In ultimii ani, scolile au beneficiat de fonduri guvernamentale considerabile pentru acoperis, termopane, imbunatatirea sistemelor sanitare, mobilier modern si jaluzele verticale. Imbracate frumos, isi primesc elevii, zi de zi, cu ce au ele mai de pret de oferit. Printre altele, manuale alternative pe care eu, ca profesor nou venit intr-o scoala, nu pot in realitate sa le aleg, in conformitate cu nivelul elevilor mei sau cu cerintele programei scolare. Manuale aparute peste noapte tot intr-o retea de interese financiare si care lasa, calitativ, de dorit. Concurenta editurilor ar fi trebuit sa fie benefica, si nu doar pentru contul lor bancar. Din pacate, alcatuirea acestor manuale e departe de a fi un gest responsabil, care sa arate o minima procupare si pentru cei carora le sunt destinate.
Inspectorii nu pierd niciodata ocazia de a se infiinta prin scoli cu discursul lor moralizator despre „metodele moderne” care ar trebui aplicate. Metode realizate prin ce mijloace?, intreb eu, ca un chibit vesnic nemultumit. Nici timpul, nici materia nu-mi permit sacrificarea celor 50 de minute de curs pentru un joc didactic. Oricata deschidere as arata, ca profesor, exista permanent limitele continuturilor care trebuie parcurse, numarului de note care trebuie sa umple catalogul, responsabilitatea examenelor pentru care elevii trebuie pregatiti. Si, daca tot veni vorba de continuturi, in programa scolara toate arata frumos. An de an, insa, acestea sunt supuse dezbaterii ministerului, caruia i se pare ba ca elevii invata prea mult, ba ca invata prea putin, desi nu stie nimeni cat e nevoie pana la urma sa invete si ce nivel al culturii generale il dorim format, la finele unui ciclu de invatare. Ciudat e ca nu se cere si parerea formatorului. Orice decizie se ia prin intermediul unor „reprezentanti” care se prea poate sa nu aiba nicio legătura sau numai una foarte vaga cu realitatea.
Admiterea in licee si facultati e o alta mare durere a scolii de masa. Elevii stiu ca pot ajunge oriunde pe baza unui dosar. Un dosar subtirel si care nu reflecta nici pregatirea lor, nici aptitudinile pe care le au. De fapt, cele mai multe institutii de invatamant ignora cu desavarsire aceste posibile aptitudini. Se schimba, insa, odata cu starea vremii, singurele examene ramase in picioare si denumite, dupa caz, teza cu subiect unic, examen de capacitate sau bacalaureat. Nici acestea, insa, nu sunt suficiente pentru a face o selectie clara si obiectiva a elevilor si pentru a-i stimula sa invete. „Datorita”societatii romanesti actuale, interesul elevilor pentru carte s-a incadrat deja pe o curba descendenta imposibil de controlat. Viata lor e guvernata de cu totul si cu totul alte modele, pe care nu le gasesti nici in carti, nici in sala de clasa. Iar parintii se asteapta ca scoala sa faca minuni. Considera ca, odata burdusit cu carţi si caiete ghiozdanul, nu mai au nicio alta obligatie. In orice caz, nu dupa ce e depasita o anumita varsta a copilului. Dupa cum nici profesorii, daca e sa vorbim cinstit, nu mai arata atat de multa aplecare la formarea elevului ca om inainte de toate. Educam o masa amorfa, bagam „invatatura” ca intr-un butoi bun de pus la pastrare, ne facem „datoria” de a parcurge sistematic materia si ne intoarcem extenuati pe la casele noastre, multumiti ca am facut de ajuns.
Peisajul educativ autohton prezinta si alte anomalii, de o mai mica sau mai mare amploare: nepotismele şi „PCR-urile” in ocuparea posturilor, favorizarea elevilor provenind din familii sus-puse sau promovarea examenelor pe bază de „cadouri” ascunse in plic, lipsa materialului didactic (pentru care, intre noi fie spus, tot profesorul scoate banii din buzunar, in conditiile în care multi directori de scoli interzic accesul la xerox sau imprimanta, rezervate doar „personalului auxiliar”), acordarea salariilor si gradatiilor de merit după criteriul „sunt director, trebuie sa fiu promovat”, ignorarea problemelor de conduita ale elevilor si scoaterea din discutie a repetentiei cand e vorba de completarea „normei” si a efectivului de elevi, solidaritatea discutabila intre profesori, cozile la usa inspectoratului in vederea „milogirii” pentru un post, mentinerea in post a pensionarilor, deseori cu norma intreaga, in detrimentul absolventilor de facultati si asa mai departe.
Dar suntem romani si ne place sa ascundem gunoiul sub pres cand ne vin musafirii. Si atunci nu e de mirare ca elevii nu mai sunt interesati sa invete, ca societatea nu ne mai respecta, ca noi insine formam fara sa stim pe cine si in ce scop formam (altul decat a primi luna de luna salariul), ca dreptul nostru la un venit in limitele decentei este mereu contestat.
Ordonanta de urgenta emisa de catre Guvern prin care se hotara amanarea cresterii salariilor profesorilor pana la 1 aprilie a fost publicata astazi in Monitorul Oficial. Aceasta ordonanta a venit ca masura de protectie din partea Executivului care se temea de o criza economica si de o serie de manifestari stradale din parte bugetarilor. Criza economica ne pandeste de dupa colt, iar sindicalistii inseamna cu rosu zilele din luna noiembrie cand vor face greva. Incepand de luni, 3 noiembrie profesorii afiliati la Spiru Haret vor intra in greva de avertisment. Peste o saptamana Federatia Sindicatelor Libere din Invatamant si Federatia Alma Mater isi vor uni fortele si vor organiza o greva de avertisment. Urmand proverbul: “unde-s multi puterea creste”, cele trei sindicate au decis sa declare ziua de 18 noiembrie, ziua neagra din invatamant, intrucat atunci va fi declansata greva general ape termen nelimitat.
Aplicarea legii de majorare cu 50 la suta a salariilor este sustinuta nu numai de profesorii universitarii, cat si de functionarii publici care sunt si ei pregatiti sa declanseze greva pe 13 noiembrie. Nici cadrele medicale nu sunt dispuse sa-I ierte pe parlamentari pentru neconsecventa deciziilor si de aceea vor face un miting pe 11 noiembrie, unde se preconizeaza ca vor participa in jur de 10 000 de persoane.
Pe langa masurile demonstrative liderii sindicali au anuntat ac vor apela la ajutorul forumurilor internationale. Vom ataca decizia Guvernului la Curtea de Strasbourg”, a precizat Gheorghe Isvoranu, preşedintele Federaţiei Spiru Haret, iar Simion Hăncescu, prim vicepreşedinte FSLI a adaugat “’Vom trimite luni o petiţie Parlamentului European. De asemenea, vom picheta Senatul în momentul în care se va discuta Ordonanţa de urgenţă a Guvernului”.
Precizam ca legea privind majorarea salariilor cadrelor didactice, aprobata de parlament si promulgata de presedintele Traian Basescu, a fost publicata pe 28 octombrie in Monitorul Oficial, si tot atunci s-a emis si Ordonanta de Guvern care amana aplicarea acesteia pentru anul urmator.
Astazi, incepand cu ora 10.00, au fost inaugurate placutele bilingve in trei unitati de invatamant din Iasi: Colegiul National, Liceul Teoretic “Vasile Alecsandri” si Colegiul “Mihai Eminescu”. Inaugurarea placutelor pentru colegii / licee face parte din proiectul pilot “De la invatamantul bilingv catre filierele francofone.”
Cu aceasta ocazie, in toate institutiile au fost organizate momente festive, cu participarea elevilor si a profesorilor implicati in proiect, a inspectorului de specialitate, Sabina Manea si a directorului Centrului Cultural Francez Iasi, domnul José-Maria Queiros. Elevii au impartasit din experienta anilor trecuti colegilor lor si au prezentat in fata invitatilor, rezultatele proiectelor din anii anteriori. Profesorii au purtat discutii cu directorul CCF si au pus bazele unor noi proiecte in parteneriat, la nivel multidisciplinar.
In prezent, 24 de licee din tara fac parte din proiectul pilot, urmand ca numarul lor sa ajunga la 30, in anul 2009. La nivelul intregii tari, peste 200 de profesori predau la clasele cu profil bilingv francez, 8 materii: istorie, geografie, economie, informatica, matematica, fizica, chimie, biologie.
Zilele acestea urmeaza sa fie afisate rezultatele celei de-a doua sesiuni de admitere in cadrul Universitatii “Al. I. Cuza” si sa fie finalizate cataloagele cu studentii admisi pe locurile subventionate de la buget si cei ce vor trebui sa plateasca taxa.
Analizand situatia inscrierilor ce au avut loc saptamana trecuta, pe cele 400 de locuri la buget si cele 1820 de locuri cu taxa puse la bataie de “Cuza” au candidat 1511 absolventi de bacalaureat, iar topul celor mai cautate facultati arata astfel: FEAA, Facultatea de Drept, FAcultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei-specializarea Psihologie, facultatea de Educatie Fizica si Sport si Facultatea de Filosofie-specializarea Asistenta Sociala.
Meseriile banoase gen avocat, manager sau ofiter bancar se afla pe acelasi nivel cu meseriile specifice filmelor americane: psiholog si asistent social. Absolventii isi aleg specializarea in functie de trend, fara a se informa de posibilitatea reala a pietii de a asimila un numar atat de mare de absolventi. Insa mirajul activitatilor cu impact social si canapeaua lui Freud nu sunt la fel de roz pe teritoriul tarii noastre. Noile norme impuse de Colegiul Psihologilor aliniaza procesul de pregatire a viitorilor terapeuti la nivelul rezidentilor in medicina. Dupa trei ani de coate tocite si mii de pagini invatate din colectia galbena Collegiumnu iti poti deschide mult visatul cabinet si nu te vei scufunda in spatele biroului ascultand problemele altora. Urmeaza cativa ani de master si cursuri de formare, o perioada de supervizare si multa practica neplatita.
Marturii experimentate
Anda a absolvit anul acesta Facultatea de Psihologie si isi aminteste cu melancolie de vremurile cand era boboc. “Am ales facultatea de Psihologie in speranta ca ma voi dumiri mai bine cu ofertele academice si o sa imi dau seama ce vreau sa fac in viata. Am sperat sa aflu mai multe despre psihologia publicitatii si eventul sa lucrez in viitor pe postul de copywriter.” Dupa multe ore de practica de specialitate si voluntariat a absolvit printre primii din seria ei si isi face noi sperante pentru anii ce vor urma. “Acum ca am absolvit, vad mai multe oportunitati decat vedeam la inceput. Teoretic se poate lucra in domeniul scolar, in resurse umane si in domeniul clinic. Practic mai sunt nevoie de formari iar locuri de munca nu sunt multe. Vreau intai sa ma formez in resurse umane, vreau atestat de libera practica si vreau sa profesez in diagnoza organizationala. Cred ca acum am mai multe sperante decat la inceput. Mi-am setat obiective si asa cum spunea si teoria lui Locke, am speranta ca voi ajunge departe.“
Anca a fost una din fetele ce s-au inscris la FEAA cu speranta ca va lucra in Administratia publica. Dupa mai multe job-uri prost platite pe domenii total opuse specializarii ei a ajuns sa lucreze la o banca din Bacau. “Ce speram nu s-a dovedit a fi ceea ce am.“ Dupa doi ani de la absolvire Anca recunoste ca a avut nevoie de mai mult decat o diploma de licenta pentru a reusi: “Acum lucrez la banca si am reusit sa lucrez aici pentru ca urmez masterul la FIBAS, Economie si gestiune financiar bancara.” E multumita acum de statutul ei si isi face planuri de nunta pentru la anul.
Acum un an, Ionut a absolvit Facultatea de Drept, iar actualmente lucreaza pe post de consilier juridic. Cand a devenit student nu avea sperante prea mari, iar acum afirma: “Dupa 1 an de la absolvire sunt inca optimist”. A vrut sa fie avocat si chiar daca nu a trecut examenul de barou va continua sa incerce pana isi va atinge visul. In ce priveste sansele nu e prea increzator: “Daca vrei sa fii avocat in provincie sunt sanse de 30%, in Bucuresti de 50%, iar daca dai spaga sansele cresc oriunde pana la 70%.”
O tara fara profesori
Clasamentul celor mai ocolite facultati arata astfel: Facultatea de Litere – specializarea Limba si literatura, Facultatea de Istorie, Facultatea de Fizica, Facultatea de Filosofie –specializarea Filosofie si specializarea Geologie din cadrul Facultatii de Geografie. Cu toate ca aproape toate aceste facultati au scos la concurs locuri finantate de la buget, in cele mai multe cazuri nu au existat candidati care sa le ocupe.
Au trecut deja cativa ani de cand inspectoratele scolare se plang ca nu au oameni specializati care sa ocupe posturile de profesor sau invatator, iar situatia nu pare sa se schimbe prea curand. Idealul Domnului Trandafir a fost izgonit din planurile de viitor ale tinerilor. Majoritatea sustin ca salariile mici si sansele de promovare inexistente ii fac sa aleaga alte profesii. Au trecut vremurile cand pedagogul, preotul si primarul erau cei mai bine vazuti oameni in societate. Nimic nu-i mai convinge pe studenti sa aleaga catedra in locul masinii si telefonului de serviciu. A trecut si perioada cand o diploma de licenta iti asigura un loc de munca. Acum miile de absolventi ingroasa anual randurile somerilor. In luna aprilie a acestui an in Iasi erau inregistrati 23.690 de şomeri, din care 7.917 femei.Judetul Iasi inregistra la sfarsitul lunii mai un procent de aproximativ 5,18 la suta someri. Nici Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca nu are solutii pentru ei. Din 436 de locuri de munca vacante in acest moment in Municipiul Iasi, numai 3 dintre ele sunt pentru absolventi. Cu asemenea sperante de angajare nu e de mirare ca majoritatea intelectualilor isi cauta de munca si ajung sa se stabileasca peste hotare.
