Un drag de filosof spunea ca nu ne putem scalda in aceeasi apa de doua ori, vrand astfel sa ilustreze faptul ca nici apa, cum de altfel nici noi, nu suntem aceiasi in doua momente de timp diferite. Prin urmare, un drag de politician ne cerea acum cativa ani sa votam insasi schimbarea. Am votat-o, nesesizand implicatiile filosofice ale sloganului: votam, asa cum s-a dovedit, cursul firesc al lucrurilor adica dezordinea si nimicul. Peste putin timp leul incepea sa scada vertiginos, economia falimenta si nu ne alesesem cu absolut niciun expert care sa ne invete ce anume sa facem in situatia data, necum unul care sa ne conduca.
In tot acest timp noi ne schimbam, cel de ieri nu mai era cel de azi, unii cresteau, altii imbatraneau, ne-am intors spasiti la tatuca Ilici, i-am cerut iertare si i-am mai dat un mandat, pe urma am devenit portocalii… Pentru Parlament insa alegeam, dintr-o lista anexata, partide despre care stiam mai putin chiar decat stiusem despre nenea cu Schimbarea, cate ceva de la Centru si mai nimic la locale, urmand sa fim reprezentati de oameni pe care nu numai ca nu ii cunosteam, dar care nici nu aveau vreun interes de a asculta ce aveau alegatorii sa le spuna. Mai auzeam de ei pe la alegerile pentru Primarie, sau de la televizor, cand mai adormea cate unul in fotoliu facandu-si astfel, in somn, rata de popularitate.
Acum insa a venit randul nostru sa adormim in scaun, privind, cu emotii variind de la amuzament la plictiseala, cum aspirantii la Parlament sau aspiratoarele de voturi pentru partid, in egala masura, ne cersesc pe toate caile si canalele voturile de care au nevoie. Multi si plictisitori, fiecare acuzandu-l pe celalalt ca face campanie murdara, cautand prin gunoaie dupa dovezi, stropind cu cerneala afisele si cu excremente reputatia adversarilor… Prin votul uninominal, asa cum e formulata legea, nu ni s-a dat posibilitatea neta de a ne alege reprezentantii in mod distinct (voturile se duc la partid, de unde vor fi redistribuite) ci ni s-a dat acces gratuit la circul civic. E anuntat prin masini cu imne si sloganuri amplasat central (deci obligatoriu). Singurul lucru care ni se cere este donatia benevola a votului la 30 noiembrie. Stam in cumpana (reamintim, stand pe piciorul stang, piciorul drept in aer, mainile date in laturi ca si cum ai vrea sa iti iei zborul, privirea inainte…) daca sa dam sau nu acel vot, acea donatie obsteasca. Nu mai e vorba de o actiune civica, nu mai e vorba de un act al exercitarii unui drept democratic. Cati dintre noi mai simt ca, dand acel vot, fac ceva poentru propiul viitor sau cel al copiilor? Nu. Nu e decat o pomana, in schimbul celor electorale.
Ce o sa se intample odata cu exercitarea acestui vot uninominal? Simplu: va creste drastic absenteismul si scarba; putinii entuziasti, care chiar vor sustine un candidat, vazand ca nu iese el desi l-au votat si a obtinut majoritatea – vor adormi la loc in scarba generalizata care la noi, cica, se numeste democratie. Asta pana va aparea un nou Constantinescu, care cu un alt cuvant gol de sens ca apa de gust, va reusi sa trezeasca in sufletul tuturor betia sperantei. Intrebarea e : pana cand? In ritmul asta, cat va mai dura democratia decadenta in care ne balacim? As putea sa va spun sa votati, fabricand un bun si frumos spirit pro-democratie pe care nu il am. Dar nu o fac, ci va spun: nu votati, hai sa tindem spre anarhie sau, mai rau, spre dictatura, orice decat plictiseala pe care o traim astazi.
Dupa o discutie cu redactorul sef, vizand publicarea textului: VOTATI! Chiar de vineri imi iau si eu biletul gratuit de tren si ma duc acasa sa votez. Nu conteaza de ce, nu conteaza cu cine, la urma urmei tot aia obtinem, dar macar sa putem scrie texte ca asta in mod liber si sa le putem si publica, fara sa ne trezim cu ochelari negri a doua zi de dimineata, fara sa trebuiasca sa le corectam inainte de a le trimite, adaugand lauda partidului.
Oana Soare
Popularitate: 10% [?]
