Dupa ce Tariceanu a refuzat majorarea salariilor in invatamant sub pretextul ca nu sunt bani, dupa ce a dezinformat si instigat opinia publica impotriva salariatilor din invatamant, dupa ce a cerut parintilor si elevilor sa spuna la ce investitii in infrastructura ar trebui sa se renunte pentru majorarile salariale, astazi descopera in bugetul invatamantului un excedent financiar tocmai bun de folosit ca mita electorala. Astfel, 570 milioane de lei (RON) sunt dirijati prin cea de a patra rectificare negativa facuta asupra bugetului educatiei catre domenii care ar putea aduce partidelor ce inca guverneaza un retus al imaginii si cateva voturi in plus. Prin aceasta rectificare, Guvernul recunoaste implicit ca pana acum ne-a mintit si ca in buget existau sumele necesare aplicarii Legii nr.221/2008 incepand cu 1 octombrie.
Federatia Educatiei Nationale solicita imperativ atat premierului cat si „poetului” Vosganian sa explice de unde provin banii rectificati si la ce marete proiecte au trebuit sa renunte pentru a acoperi promisiunile demagogice si nesustenabile facute pana acum.
Satui de minciunile acestui guvern de marionete si a celor care ii sustin din umbra, salariatii din invatamant au hotarat sa se adreseze instantelor de judecata si organismelor internationale pentru a-si obtine drepturile stabilite prin lege.
Suntem convinsi ca pe 30 noiembrie vor fi votati de toti cei care accepta ca invatamantul sa fie in continuare batjocorit de persoane pentru care scoala nu a insemnat si nu inseamna nimic, pentru care banii invatamantului pot fi folositi in cu totul alte scopuri, dar care, cu nerusinarea specifica, continua acum in campania electorala sa se laude cu alocatiile bugetare si care declara ca in continuare „vor face totul” pentru binele acestuia.
In toamna anului 2006 obtinusem finantare pentru un proiect multilateral Comenius in care mai erau implicate, in afara Romaniei, scoli din Suedia, Polonia, Spania si Bulgaria. Asa cum se intampla in orice parteneriat scolar de nivel european, schimburile de experienta presupun si vizite in institutiile partenere. Pentru mine (dar, sunt sigura, si pentru toti profesorii din tara care au avut ocazia sa lucreze intr-un astfel de proiect) sansa a fost nesperata. Posibilitatea de a calatori, de a-ti deschide orizontul gandirii si cunoasterii dincolo de granitele tarii tale, de a cunoaste oameni care, la fel ca tine, s-au dedicat menirii de a educa, desi in alte sisteme, cu alte metode si, in mod clar, cu mijloace net superioare (cel putin in cazul despre care voi aminti in cele ce urmeaza) – reprezinta, intai de toate, un beneficiu personal. In calitate de cadru didactic, trebuie sa gasesti modalitatea de a transforma acest beneficiu intr-unul al elevilor tai in egala masura, al scolii, al comunitatii din care faci parte.
Din pacate, ajungi destul de repede sa intelegi ca si aceasta „metamorfoza” a sistemului educational romanesc pe drumul europenizarii are o limita, care cel mai adesea nu depinde de tine, ci de cei in ale caror maini nemurdarite de creta sta puterea de decizie. Te intorci mai bogat cu o experienta de viata, poate chiar plin de ganduri mari si initiative bune. Evident, incerci sa arati si altora ce ai vazut, ce ti-a placut, ce crezi ca s-ar potrivi, cu putina bunavointa si sustinere din partea statului, si in unitatile scolare romanesti. Realist judecand lucrurile, iti faci datoria si cam atat, pentru ca drumu-i lung si anevoios de la constatare si prezentare la actiune si implementare.
„Experienta suedeza”, de exemplu, mi-a aratat ca, in unele locuri, copiii inca mai sunt stimulati sa citeasca. Si nu prin liste interminabile de lecturi suplimentare si santajul verificarii periodice a fisei de la biblioteca, ci prin ore de lectura incluse in curriculum. Un alt punct forte al sistemului suedez il constituie, fara indoiala, dotarea materiala a unitatilor de invatamant. Scoala e organizata in asa fel incat elevului sa nu-i lipseasca nimic: rechizite, manuale, materialele pentru orele de abilitati practice, calculatorul clasei, biblioteca, salile aranjate intr-un mod placut, cald si familiar, aratand mai mult a camera de recreere decat a sala de clasa si asa mai departe. Si toate acestea intr-o scoala mai degraba provinciala si prin asta reprezentativa pentru tipicul educational suedez.
Ceea ce nu inseamna nici pe departe ca sistemul este perfect. Si acolo, ca si oriunde in alta parte, imperfectiunea este pacatul si in acelasi timp binecuvantarea sistemului, pentru ca altfel ce standarde am mai folosi pentru a ne perfectiona? Cativa parinti se plangeau chiar ca matematica si limba suedeza nu s-ar face la nivelul pe care si l-ar fi dorit, mai multa atentie dandu-se potentialului creativ si imaginativ al copilului. Evident ca intotdeauna vor exista nemultumiri. Dar scopul contactelor interculturale si intra-profesionale nu este de a cauta buruienile din curtea vecinului, cum poate in mod gresit au inteles unii ca trebuie facut cand iti asumi o viziune comparativa. Mai decent ar fi de vazut ce aspecte ar avea sanse de reusita daca le adaptezi propriului tau mediu educational.
Daca ar sta in puterile mele (absolut ipotetic vorbind), as introduce in peisajul invatamantului romanesc „profesorul-asistent” la primele doua cicluri de invatare, daca nu la toate obiectele, cel putin la cele de baza – in speta limba romana si matematica. Asistentul, poate unul din sutele de absolventi care ies de pe bancile facultatilor an de an, fara niciun fel de experienta in predare, ajuta practic profesorul titular sa se ocupe de fiecare elev din clasa. Cu toata bunavointa de a lucra diferentiat, acolo unde este cazul si o cere eterogenitatea colectivului de elevi, niciun om nu poseda trasaturile ubicuitatii. Inevitabil, un elev, sau doi, sau trei se vor simti neglijati pentru ca nu ai timp sa le explici pe indelete ce nu au reusit sa inteleaga in ritmul clasei, pentru ca nu le-ai verificat toate temele din caiete, pentru ca n-ai reusit intr-o singura ora de 50 de minute sa observi daca au dus la bun sfarsit si cu propriul rationament exercitiul sau au asteptat rezolvarile scrise pe tabla ale colegilor lor.
Evident ca notiunea de „asistent” nu se reduce la aceasta descriere simplificata. Ma gandesc, insa, ca ar fi o buna metoda de a urca nivelul de promovabilitate in randul elevilor, de a asigura un proces educativ de calitate si de a incerca sa imbunatatim lucrurile si prin alta metoda decat impodobirea „gardului” cu termopane, mai putin preocupati de leopardul care se ascunde inauntru.
Intr-o conferinta de presa sustinuta astazi, Camelia Gavrila, candidat PNL in Colegiul 8 pentru Camera Deputatilor, a prezentatdoua prioritati ale campaniei sale electorale pentru alegerile parlamentare:educatia si urbanismul. Aceste doua domenii sunt esentiale pentru Camelia Gavrila, care, daca va ajunge Deputat in Parlamentul Romaniei, intentioneaza sa faca schimbari majore la capitolul legislativ. Pentru educatie, candidatul PNL doreste sa continue progresul din infrastructura si sa acorde atentia cuventia resurselor umane, atat profesorilor, cat si elevilor. “Resursele umane reprezinta conditia esentiala pentru realizarea unei educatii de calitate, de aceea, pentru cadrele didactice, se impun formarea initiala a cadrelor didactice conform procesului Bologna, motivarea si atragerea tinerilor catre profesia didactica prin asigurarea unor facilitate si decentralizarea sistemului. Pentru elevi este necesara asigurarea sanselor de acces si succes in educatie, redimensionarea examenelor nationale, cresterea numarului de cursuri optionale, individualizate si variate si reducerea orarului zilnic si saptamanal in concordanta cu modele viabile din Uniunea Europeana”, a declarat Camelia Gavrila, care nu a renuntat insa nici la ideea de creare a unui pachet legislativ complet, prin care elevii, studentii, dar si profesorii sa-si poata desfasura activitatile sub norme care sa defineasca in totalitate sistemul de invatamant.
Stadiounul municipal si Penitenciarul trebuiesc realocate, pentru a se putea valorifica terenul de pe Copou
Pentru proiectele de Urbanism, candidatul PNL a facut referire directa la Iasi: “Iasul a avut in ultimii 19 ani o evolutie haotica din punct de vedere al Urbanismului. Oficial a existat un PUG si un birou de urbanism la Primarie, deci aparent, totul a fost sub control. Cu toate acestea, s-a construit haotic, de multe ori in contradictie cu interesul general. Din punct de vedere legislativ se cere elaborarea cat mai urgenta a noului Plan Urbanistic General al Municipiului Iasi, pornind de la situatia reala din teren, cu cresterea competentelor si obligatiilor institutiilor de control si urmarire a realizarii constructiilor, inclusiv simplificarea radicala a procedurilor de interventie a autoritatilor statului, in cazul indisciplinei grave in constructii”, a mai spus Camelia Gavrila.
Printre proiectele importante pe care are de gand sa le duca la bun sfarsit se afla si realocarea penitenciarului si a stadionului municipal, pentru ca pamantul pe care cele doua amplasamente se afla astazi poata fi valorificat altfel. Camelia Gavrila a afirmat ca doar din vanzarea terenului pe care se afla astazi stadionul se pot incasa destui bani, cat sa fie construit unul nou, la standardele UEFA.
Presedintele Basescu a promulgat la sfarsitul saptamanii trecute doua legi controversate. Este vorba despre maririle salariale ale cadrelor didactice cu 50 % si majorarea punctului de pensie pentru grupele unu si doi de munca. Ambele legi au fost contestate de catre Calin Popescu Tariceanu la inceputul lunii octombrie, insa Curtea Constitutionala a decis pe 15 octombrie, ca acestea nu incalca nici o lege.
Decizia Presedintelui a ridicat spiritele mai multor formatiuni sindicale care au strigat in cor “si noi vrem salarii mai mari”. Urmand zicala romaneasca “sa moara si capra vecinului”, medicii, functionarii publici si alti bugetarii au decis sa protesteze pana primesc si ei mariri salariale de 50% si in acelasi timp au linistit Guvernul, declarand ca, daca legea maririi salariale nu va fi pusa in aplicare, vor renunta si ei la pretentii. “Ori toti, ori niciunul” acesta este motto+ulsindicalistilor, iar Traian Basescu este dornic sa puna in aplicare prima parte. “La mine vor gasi o poarta deschisa pentru a discuta si cresteri salariale, de altfel, valabil si pentru functionarii publici..” a declarat presedintele, in cadrul intalnirii pe care a avut-o azi, cu membrii Comisiei prezidentiale pentru analiza si elaborarea politicilor din domeniul sanatatii publice din Romania.
Basescu supune totul unei conventii reciproce bani vs reforma: “Sunt unul dintre cei care militeaza pentru alocarea responsabila a resurselor. Deci sunt de acord cu cresterea de salarii, inclusiv in Sanatate, dar contra reforma.Nimeni nu mai poate cere salarii, fara sa faca nimic in modernizarea sistemelor.”
Calin Popescu Tariceanu este in continuare “Gica contra” al maririlor. Nu conteaza despre ce ramura este vorba, fie ei pensionari, profesori ori functionari, raspunsul sau este unic: “NU”. Premierul considera ca deciziile Presedintelui sunt lipsite de luciditate si nu este dispus sa lase lucrurile sa evolueze catre o criza: “O crestere nesustenabila a salariilor, fara argumente economice, va face rau tuturor celor care sunt angajati, fie ca vorbim de sistemul public, fie ca vorbim de sistemul privat. De aceea, toti – de la politicieni la lideri de sindicat – trebuie sa inteleaga ca o astfel de masura este catastrofala pentru economia romaneasca si acest lucru este agravat de uriasa criza economica si financiara mondiala care ar putea, evident, sa afecteze si ea, economia Romaniei”.
De-a v-ati ascunselea in buget
Parerile opuse se regasesc in declaratiile celor doi si la capitolul buget. Basescu sustine ca banii exista, dar ca Guvernul nu stie cum sa-i utilizeze, pe cand Tariceanu da cu pumnul in masa si striga raspicat ca nu exista bani si un efort financiar de asemenea amploare nu poate fi realizat decat prin impunerea de noi taxe, pe care sa le suporte toate clasele sociale. Presedintele acuza Executivul de ignorarea si managementul proast al banilor primiti de la Uniunea Europeana, bani ce ar putea fi utilizati pentru a acoperi acea gaura in buget de care se tot plange Tariceanu.
Mai mult, Basescu pune in carca viitorului Guvern rezolvarea problemelor din educatie si sanatate: “Educatia si Sanatatea reprezinta doua mari prioritati”, a subliniat acesta.
Deputatul european Dumitru Oprea, in calitate de shadow raportor, a facut o prezentare a Raportului Media literacy - competenta mediatica in lumea digitala, in cadrul Comisiei pentru Cultura si Educatie, intrunita in Parlamentul European de la Strasbourg, joi, 23 octombrie 2008.
In discursul sau de astazi, deputatul Dumitru Oprea a tinut sa mentioneze ca “este nevoie de o alfabetizare media pentru ca educatia de acest tip invata cum sa fie accesat, analizat si evaluat un produs media, iar un rol important pentru atingerea acestor obiective il joaca instruirea scolara si educatia permanenta”.
Prin educatia in domeniul mass-media se asigura insusirea de cunostinte privind utilizarea mass-media, iar o pozitionare critica fata de mesajele media cu care venim in contact ne responsabilizeaza, ne ajuta sa luam decizii in cunostinta de cauza, ne face mai putin vulnerabili in fata celor care detin controlul informational.
Europarlamentarul Dumitru Oprea a facut mai multe amendate la acest raport, dintre care mai importante:
-amenintarile la adresa securitatii datelor personale sunt din ce in ce mai subtile si mai numeroase, prezentand un grad ridicat de risc pentru utilizatorii neavizati, de unde necesitatea ca utilizatorii noilor competente media sa fie constienti de potentialele riscuri la adresa securitatii informationale, a securitatii datelor personale sau de riscurile legate de actele de violenta cibernetica;
-recomanda institutiilor de invatamant sa incurajeze realizarea de productii media (tiparite, audio-video, new media) in care sa fie implicati atat elevii din scoli, cat si cadrele didactice, ca mijloc de formare practica a competentelor media;
-autoritatile responsabile de reglementarea comunicarii audio-video si electronice ar trebui sa fie incurajate sa coopereze si sa promoveze imbunatatirea la diferite niveluri a competentei media. Ar trebui, in special, dezvoltate si implementate la nivel national coduri de conduita, initiative de co-reglementare si auto-reglementare, in colaborare cu toate partile interesate.
Deputatul european Dumitru Oprea a declarat: “in educatia media este necesar sa se tina cont de faptul ca noile tehnologii de comunicare pot sufoca utilizatorul neavizat cu o avalansa de informatii nediferentiate in functie de relevanta, excesul cantitativ putand constitui o problema la fel de mare ca lipsa informatiei“.
Ajuns in functia de Ministru al Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Anton Anton isi propune sa fie garantul unei majorari a bugetului consacrat invatamantului care sa ajunga la cel putin 6% din PIB in anul 2009. “Consider vital ca, pentru 2009, bugetul educatiei sa fie cel putin 6% din PIB. Este un angajament asumat de catre toti factorii decizionali, iar datoria mea de ministru este aceea de a garanta realizarea acestui pact. De asemenea, proiectia bugetara pentru cercetare, ca o componenta esentiala a dezvoltarii societatii, este de 0, 85% din PIB.” Acesta este mesajul cu care isi incepe Anton Anton discursul catre invataceii si cadrele didactice ceviziteaza site-ul ministerului.
Noul ministru doreste sa continue toate programele aflate in derulare, pastrandu-si astfel promisiunea de a asigura functionalitatea ministerului, fara a avea in plan modificari majore. Anton Anton tansforma programele pentru tineret in preocupari majore pentru noul an si are de gand sa continuie programul privind dotarea cu desktop-uri a fiecarui elev din primii doi ani de liceu, considerand aceasta initiativa ca raspuns la nevoile tinerei generatii. Astfel, marea amenintare a a lui Cristian Adomnitei care sustinea ca, daca salariile cadrelor didactice se vor mari, nu se va mai investi in infrastructura scolara, s-a dat plecata din minister odata cu demiterea ministrului.
Anton Anton este fostul presedinte al Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica, organismul care distribuie banii catre universitati, prin programele de cercetare. Chiar daca, la numirea in functia de ministru, ocupa functia de secretar de stat in cadrul Ministerului Educatiei, acesta a continuat sa predea cursuri la catedra de Hidraulica si protectia mediului a Universitatii Tehnice de Constructii din Bucuresti (UTCB).
Noul ministru este constient de puterea ce i-a fost acordata, dupa spusele unora, doar pe criterii politice, si considera ca educatia este cel mai important domeniu al Romaniei: “Ma simt onorat sa particip concret la managementul educatiei, un domeniu in mijlocul caruia m-am format si pe care nu l-am parasit niciodata.”, a conchis in Anton Anton discursul sau.
Astazi, la Iasi, la Teatrul „Luceafarul” a avut loc lansarea Programului pentru Educatie al Partidului Democrat-Liberal (PDL), la care au fost prezenti toti „greii” de la Bucucresti: Emil Boc, Theodor Stolojan, Vasile Blaga, Adriean Videanu si Sulfina Barbu, dar si personalitati locale, precum fostul rector al Univ.Al. I. Cuza, Dumitru Oprea.
Lansarea programului nu s-ar fi putut realiza, daca Cristian Adomnitei nu ar fi fost ministrul Educatiei. Tot ceea ce s-a petrecut in sala impopotonata cu baloane portocalii s-a legat intr-un fel sau altul de fostul ministru, insasi decorul scenei fiind realizat in jurul unei machete de carton care-l intruchipa pe Adomnitei, ca fiind repetentul clasei.
Prezentarea a inceput cu un filmulet in care au fost insiruite gafele „Adomnitei Astelutei”, asa cum l-a numit Vasile Blaga. Dupa intonarea imnului PDL, in care se plange soarta partidului fara noroc, ce niciodata, de la revolutie pana in prezent, nu a guvernat singur, au inceput prelegerile moderate de Adrian Videanu. In discursurile tinute, fiecare l-a luat la tinta pe Adomnitei,identificat ca imaginea reprezentativa a guvernarii „Tariciene”, insa nici Geoana, Hrebenciuc sau Fenechiu nu au scapat de intepaturi.
La fel cum echipele romanesti de fotbal cauta scuze dupa o dureroasa infrangere, enumerand si aratand cu degetul diversi vinovati, asa a fost construit si discursul de astazi al PDL-ului. Pentru Emil Boc, Adomnitei este „simbolul” perfect al guvernarii Tariceanu”. Daniel Funeriu, un nume nou pe scena PDL, posibilul viitor ministru al educatiei, care astazi si-a citit discursul de pe foi, fara prea mult succes, a declarat optimist ca „PDL va opri mediocritatea din sistem”. Europarlamentarul Oprea, care, ce-i drept, nu s-a zbatut prea mult pe scena, pentru ca oricum nu are garantia unui mandat de ministru in eventualitatea unei guvernari PDL, s-a multumit sa faca publicitate proiectelor implementate de el in cadrul Univ. Al. I. Cuza, intrebandu-l retoric pe Adomnitei: „Cristi, ai mutit?”. Pentru Mihaela Popa, Adomnitei „a fost un diriginte de santier”, iar „guvernul este condus din umbra de diversi politicieni”, exemplificand cu „gasca lui Fenechiu:prefectul arestat, Chiuariu cercetat penal, Adomnitei-Astelutei demis”.
Prezent in sala pentru a afla strategia din domeniul educatiei, pe care PDL o va implementa in urmatorii 4 ani de zile, nu am reusit sa aflu nimic concret, deoarece membrii partidului au vorbit la modul general, agatindu-se de un populism aproape rusinos. „6% pentru educatie, 100% pentru copii” este sloganul programului proaspat lansat, slogan care explica viziunea PDL, anume aceea „de a plasa elevul in centrul politicilor educationale”.
Daca educatia are deja alocata 6% din PIB, sa intelegem ca, in urmatorii 4 ani, nu va creste cu nimic bugetul educatiei ? Oare cadrele didactice care ofera votul vor fi multumite la auzirea vestii?
Lansarea asa numitului “program pentru educatie” al Partidului Democrat-Liberal ( PDL ) este un demers care nu are cum sa depaseasca domeniul hazliului. Strategii acestui program, in fapt o forma fara fond, uita ca fostul Partid Democrat este formatiunea care a dat un ministru al educatiei. Conducerea PDL nici nu vrea sa-si aminteasca ca mandatul democratului Mihail Hardau fost marcat de preocuparea de innoire a parcului de masini al ministrului si de vendete la adresa unor bieti directori de liceu, care refuzau sa fie parte la traficul de influenta al ministrului.
Pentru a nu insulta inteligenta propriului electorat, PDL ar trebui sa inlocuiasca lansarea triumfalista a unui program bazat pe fantezii cu bilantul trist al unui mandat democrat,marcat de lipsa de viziune, fara programe de investitii, dar care a abundat in scandaluri si trafic de influenta.
In ultimii ani, corpul bolnav al invatamantul romanesc a primit perfuzia care sa-i permita insanatosirea. Intr-un an si jumatate de mandat liberal in fruntea invatamantului, sumele alocate pentru lucrari investitionale au fost de aproximativ 3 milioane de lei noi. In doi ani de mandat, ministrul Hardau a gasit de cuviinta ca suma investita in domeniul pe care l-a condus sa nu ajunga la nici un milion de lei noi.
Pentru prima oara dupa 1989, la jumatatea mandatului Tariceanu, invatamantul romanesc a fost pus la loc de cinste si a primit 6% din PIB. In numai un an si jumatate, toate scolile din Romania au fost dotate cu laboratoare de informatica, iar licitatiile pentru computere se afla in derulare. Conditiile pentru elevi, studenti si profesori au fost net imbunatatite: in patru ani, salariile profesorilor au crescut cu 98%, bursele studentilor s-au majorat, iar scolile din toata tara au primit 1840 de microbuze pentru transportul scolarilor.
“Lansarea strategiei pentru educatie a PD-L putea sa fie un eveniment de marca pentru invatamantul romanesc, dar a fost o dezamagire. Faptul ca Theodor Stolojan, Emil Boc sau Adriean Videanu, adica o parte din“greii politicii” romanesti, s-au deplasat la Iasi pentru a lansa atacuri la persoana si pentru a ma jigni, ma face sa ma simt mandru. Inseamna ca mandatul meu la conducerea ministerului a fost apreciat si ca performanta mea a deranjat. Sunt profund dezamagit ca europarlamentarul Dumitru Oprea nu a avut puterea sa treaca peste infrangerea din vara. Ar fi fost frumos daca ar gasit puterea necesara sa o faca. Ar fi fost de asteptat ca dumnealui sa fie cel care sa aiba ceva de spus despre un program de educatie. Dar s-a dovedit a fi cel mai bun actor in aceasta piesa tragicomica si jenanta. Ceea ce a facut PD-L astazi este nedemn pentru un partid care isi doreste sa ajunga la guvernare.”, a declarat Cristian Adomnitei, fostul ministru al educatiei.
Invatamantul romanesc este acum mai bine pregatit sa faca fata contextului european din care Romania nu mai lipseste. Acum, scoala romaneasca este pregatita sa formeze oameni capabili sa raspunda exigentelor unui timp al competitiei.
Dupa ce a fost demis din functia de ministru, Cristian Adomnitei a iesit ieri, pentru prima ora in fata presei, laudandu-se cu realizarile in domeniul educatiei, din mandatul detinut in guvernarea PNL. Acesta a explicat motivul demiterii si si-a asumat intreaga vina asupra situatiei create: „Ca parlamentar am votat pentru un principiu. Nu puteam nuanta votul. S-a dovedit a fi o greseala atitudinea mea. Insa daca votam impotriva, eram apoi acuzat ca am votat impotriva celor care lucreaza in sistemul de invatamant. A fost o incompatibilitate intre parlamentarul Adomnitei si ministrul Adomnitei. Imi asum aceasta vina. Am platit eu pentru toti colegii PNL si UDMR din Parlament sau Guvern. Ceilalti liberali deputati nu au de ce sa fie sanctionati. Au avut o sarcina ingrata.”, a declarat liberalul Cristian Adomnitei.
Desi a fost demis, la baza campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, unde spera sa obtina un rezultat bun, pentru a incepe o noua etapa in viata politica, vor sta realizarile din perioada in care a fost ministru al educatiei.
Cristian Adomnitei s-a remarcat prin gafele sale (numaratul stelelor de pe steagul UE) si nu pentru Programul de limba, cultura si civilizatie romaneasa in Italia, Spania si Belgia. Nici achizitionarea a peste 180 de microbuze pentru transportul scolarilor nu ii poate garanta un loc in viitorul parlament. Ramane de vazut totusi, daca populatia Iasului ii va acorda acestuia o noua sansa in viata politica.
In sedinta Comisiei pentru Cultura si Educatie, intrunita in ziua de 7 octombrie in Parlamentul European de la Bruxelles, au fost votate amendamentele aduse la Proiectul de aviz referitor la propunerea de recomandare a Parlamentului European si a Consiliului privind infiintarea unui Sistem European de Credite pentru Educatie si Formare Profesionala ECVET, la care Europarlamentarul Dumitru Oprea este raportor.
In urma negocierilor, purtate de-a lungul mai multor luni, cu reprezentantii Comisiei Europene, ai Comisiei pentru ocuparea fortei de munca si afaceri sociale, s-a ajuns la o lista finala de amendamente, care a fost adoptata asa cum a fost propusa.
Urmeaza ca Raportul de aviz sa intre in procedurile de adoptare la nivelul Grupului Politic al PPE-DE, dupa care va fi supus votului in Sedinta Plenara a Parlamentului European.
Reamintim ca sistemul ECVET are drept scop stabilirea unui sistem prin care se acorda rezultatelor invatarii un numar de credite care pot fi validate, acumulate si transferate de la un context de invatare la altul si de la o tara la alta. Sistemul ECVET pune accentul pe rezultatele invatarii si nu pe timpul petrecut pentru acumularea cunostintelor, aptitudinilor si a competentelor.
Statele membre sunt incurajate sa utilizeze sistemul ECVET incepând cu 2012, in special prin adoptarea de masuri pentru aplicarea graduala a acestuia calificarilor din educatia si formarea profesionala, in conformitate cu legislatia si practicile nationale, in scopul transferului, recunoasterii si acumularii rezultatelor invatarii indivizilor dobândite in contexte formale, nonformale si informale.
Un important avantaj al sistemului ECVET este acela de a putea fi imbunatatit pe baza unei experiente similare care a avut mare succes in Europa - sistemul ECTS (Sistemul European de Credite Transferabile), folosit in invatamântul superior. Deputatul Dumitru Oprea a sustinut necesitatea ca ECVET si ECTS sa fie compatibile, comparabile si complementare.
Comunicat de presa, Cabinet Europarlamentar Dumitru Oprea
La Iasi, la Spitalul de Copii „Sfânta Maria” functioneaza o “academie” pentru mame si tati, mai exact un centru de pregatire pentru parinti, unde acestia invata cum sa comunice mai bine cu copiii lor.
Pentru preveni greselile cele mai dese in educatia copiilor, precum abandonul, abuzul fizic, lipsa de atentie, limitarea timpului liber al copiilor, interventiile in orientarea scoalara, lipsa unei educatii financiare, parintii sunt practic învăţaţi să se transpună în mintea acestora. „Ei trebuie să se ancoreze la nevoile copiilor, trebuie să se deschidă către posibilităţile şi resursele pe care le au aceştia. Acest lucru se poate face cu ajutorul exerciţiilor de comunicare şi chiar prin joc”, ne-a explicat Mihaela Ghircoiaş, psiholog în cadrul Spitalului de Copii „Sfânta Maria” din Iaşi.
Cursurile pentru părinţi costă 50 de euro şi se desfăşoară pe două module, unul de nivel mediu cu o durată de patru ore şi unul pentru avansaţi de cinci ore. La sfârşitul cursului, părinţii primesc diplomă de participare.
Interesul scazut pentru astfel de lecţii, comparativ cu tarile foarte dezvoltate este explicat de dr. Marin Burlea, directorul Spitalului ”Sf.Maria” prin faptul ca. „părinţii sunt antrenaţi în diferite activităţi productive şi sunt nevoiţi de multe ori să-şi procure un al doilea loc de muncă pentru a-şi asigura existenţa zilnică.“
“Educatia parintilor apare necesara atât pentru cresterea si educarea copiilor, cât si ca o cale de emancipare spirituala si sociala, ca un vector al democratizarii educatiei si societatii. Evolutiile rapide din viata sociala genereaza o cerere de continuare a proceselor de reînnoire a cunostintelor, deprinderilor si valorilor pe durata vietii. Parintii care au primit ei însisi o educatie sunt deja niste modele dupa care se îndreapta copiii.” ne-a precizat dr. Gheorghe Bunescu de la Institutul deStiinte ale Educatiei.
Biroul Politic Central al Partidului Naţional Liberal a anunţat că, la cererea adresată de către preşedintele Traian Băsescu tuturor formaţiunilor politice, va face pe data de 9 iunie, propunerile pentru Strategia Educaţională.
Teodor Meleşcanu, vicepreşedintele PNL, a anunţat, totodată, că cel solicitat să prezinte un material care să constituie propunerile liberalilor referitoare la strategia pentru educaţie, pe care să le promoveze la întîlnirile viitoare, este Cristian Adomniţei, ministrul Educaţiei. Meleşcanu a subliniat, de altfel, că la nivelul PNL există deja un program privind reforma învăţămîntului şi a arătat că, deşi acum este în concediu pentru campania electorală, ministrul Adomniţei va găsi o soluţie pentru a face aceste propuneri. “La 9 iunie, fie domnul Adomniţei va fi primar al Iaşului şi nu avea nici un fel de probleme, fie va avea suficient timp să se ocupe de strategie”, a mai spus liderul liberal.
Ministrul Educaţiei, Cercetarii si Tineretului, Cristian Adomniţei, candidat la Primăria Iaşi, consideră că preşedintele PSD, Mircea Geoană, ar trebui să-şi dea demisia, referindu-se la faptul că datele referitoare la raportul Comisiei Europene privind educaţia, se referă la analiza datelor colectate în perioada 2000-2005.
“Cînd Iliescu îl gratula cu epitetul prostănac, credeam că este doar o figura de stil. Astăzi, domnul Geoană, dincolo de faptul că nu ştie despre ce vorbeşte, îşi mai şi bagă partidul în probleme. Pentru că datele analizate în raport se referă la progresele educaţiei in perioada PSD-ista. Cred că domnul Geoană ar trebui să-şi dea demisia de pe scena publică, dacă, nu cumva, colegii săi o să-i ceară să demisioneze din partid”, a afirmat ministrul liberal.
“În respectivul interval, nu ministrul Cristian Adomniţei gestiona politicile educaţionale ale MECT, ci colegi din partidul domniei sale. Documentul la care face referire Mircea Geoană este Raportul Comun al Consiliului şi Comisiei Europene pentru 2008, privind progresele înregistrate în punerea în aplicarea a programului Educaţie şi formare profesională 2010, care a fost aprobat de miniştrii Educaţiei din statele membre ale Uniunii Europene, în data de 14 februarie 2008”, precizează MECT, intr-un comunicat de presă. Precizările vin în urma faptului că Mircea Geoană a solicitat, la sfîrşitul săptămînii, demisia ministrului Educaţiei, Cristian Adomniţei, pe motiv că, potrivit unui raport al Comisiei Europene, România se plasează pe ultimul loc în Europa, în ceea ce priveşte performanţa în educaţie.
