Intre o conferinta de presa despre petrol si o intilnire cu studentii de la Universitatea “Al.I.Cuza”, Iasi, pe tema creativitatii in afaceri, lui Dinu Patriciu consilierii de imagine nu-i acorda ragazul de a povesti pe-ndelete despre sine. Desi ar dori sa vorbeasca mai mult despre copilaria sa si despre placerea “jocului” in afaceri, i se fac semne sa fie mai scurt. Insa tine mortis sa dea macar un interviu de cinci minute, daca acesta este “special pentru studenti” si ii lasa pe ceilalti jurnalisti sa astepte. Trage din tigara potolit si se exprima fara aroganta, cu multa stapinire de sine si cu siguranta celui care nu doar a vazut idei, ci le-a si desenat sub forma unui destin si al unui nume.
“Am facut atit de multe pozne incit mi-e greu sa povestesc”
Reporter: Domnule Patriciu, va place sa va jucati?
Dinu Patriciu: Aaaa! M-am jucat toata viata si ma joc in continuare. Si afacerile sint tot un joc, pentru ca de la un moment dat in sus nu mai ai motivatia acumularii, ci motivatia ludica a provocarii.
R.: Pina la ce virsta v-a lasat tatal dumneavoastra sa va jucati?
D.P.: M-am jucat toata viata. M-am jucat toata viata pentru ca mi-a placut ceea ce am facut. Atita vreme cit faci ceva cu pasiune, joc se cheama.
R.: Tatal dumneavoastra a fost geolog, a existat in familia dumneavoastra un “glas al pamintului”?
D.P.: Da… Marturisesc ca in copilarie traiam cu povesti din istoria si lumea petrolului.
R.: Care e cea mai fascinanta poveste din “lumea” de-atunci?
D.P.: Erau foarte multe legate de descoperiri, de sonde, de tot felul de afaceri din liniile de razboi. Romania era printre primele tari petroliere din lume si tata, fiind un industrias si un profesor de geologie, sigur ca imi povestea foarte multe lucruri.
R.: Erati un copil asculator?
D.P.: Nu.
R.: Care a fost cea mai mare pozna?
D.P.: Am facut asa de multe incit mi-e greu sa povetesc.
R.: Totusi, ati fost ascultator si ati urmat sfatul tatalui dumneavoastra de a da la Arhitectura si nu la Arte plastice.
D.P.: Aaa… As spune ca nu l-am ascultat, ci m-a convins si m-a facut prin prietenii lui arhitecti sa inteleg fascinatia acestei profesii, pentru ca eu plecam de la placerea de a desena, care poate fi la fel de folositoare si in arta plastica si in inrudita arhitectura.
“Intotdeauna am cautat sa privesc moneda si pe partea cealalta”
R.: Exista arta in a face politica si e nevoie de talent pentru afaceri?
D.P.: A face afaceri este o arta, categoric. E nevoie de creativitate care vine din intuitie, intuitia se cladeste pe cultura, pe cunoastere, pe deschidere, pe informatie. In afaceri, pentru a avea succes, trebuie sa fii diferit, sa nu te misti cu turma, ci sa-ti gasesti propriul unghi din care sa privesti problema pe care o ai de rezolvat sau provocarea pe care o ai in fata.
R.: In ce fel ati fost dumneavostra diferit?
D.P.: Intotdeauna am cautat sa privesc moneda si pe partea cealalta.
R.: Si ce-ati descoperit?
D.P.: Intotdeauna descoperi cind schimbi unghiul de privire o realitate care poate fi distincta de cea unanim acceptata. Proverbul cu „nu vezi padurea din cauza copacilor e extrem de real”.
R.: Cum s-a insinuat in viata dumneavoastra cuvintul “putere”?
D.P.: Nu cred ca puterea inseamna bani, ci banii inseamna putere.
R.: Un alt proverb romanesc spune ca “banul la ban trage”. In cazul dvs. cum s-a intimplat?
D.P.: La inceput e nevoie de o idee sau de idei. Apoi, cind incepi sa ai si resurse, sigur ca ideile pot fi mai usor puse in practica. Dar, de obicei, nu folosesti doar propriile resurse, ci acelea care se pot coagula, concentra din sistemul finaciar-bancar, fonduri de investitie, parteneri.
R.: Care e cel mai mare neajuns al celui mai bogat om din Romania?
D.P.: Timpul.
R.: Si cum reusiti sa il mai salvati?
D.P.: Foarte greu.
“Afacerile se bazeaza pe un cod etic al capitalismului care ii elimina pe toti cei care il incalca”
R.: Care este cel mai dureros sut pe care l-ati primit?
D.P.: Transfomarea conlflictelor politice, imaginate de unii si altii, pentru ca eu nu cred ca viata trebuie sa fie conflictuala, iar capitalismul se bazeaza pe intelegerea faptului ca o afacere este buna atunci cind cistiga toata lumea din ea, si nu cind cineva pacaleste pe altcineva… Si spuneam, transformarea conflictelor politice in haituieli judiciare.
R.: Moravuri mai usoare au afacerile sau politica?
D.P.: Nu. Afacerile, in lumea de astazi, se bazeaza pe un cod etic al capitalismului care este extrem de puternic si ii elimina pe toti cei care il incalca, ceea ce nu se intimpla in politica.
R.: Credeti in legea talionului?
D.P.: Nu.
R.: O sa va lasati cei doi copii sa se joace cu petrol?
D.P.: Asta depinde de ei si nu de mine. Intotdeauna i-am lasat sa faca exact ceea ce si-au dorit, le-am pus doar tinte in fata de atins, in rest nu i-am conditionat niciodata.
R.: Sinteti pe cale de a deveni o legenda?
D.P.: Nu stiu; si parca nici nu ma intereseaza.
Interviu realizat de Laura Paulet, Sursa: Cuzanet
Popularitate: 11% [?]
