„Toate-s vechi si noua-s toate”…
Intentia de a plati profesorii in functie de performante e o poveste mai veche, pe care a gasit-o, probabil, in sertarul poiectelor nefinalizate, si actualul Ministru al Educatiei, Anton Anton.
In scoli exista, cel putin pe hartie, comisii de calitate care se presupun ca trebuie sa asigure o evaluare permanenta si obiectiva. Noua viziune ministeriala, construita la foc electoral pe scheletul criteriilor si modalitatii de evaluare precedente, nu aduce, insa, niciun principiu evaluator revolutionar.
Evaluarea unui profesor se va face de catre un grup de evaluatori, dupa criterii care urmaresc atat procesul educational, cat si rezultatele propriu-zise. Coordonarea interventiilor acestora si interpretarea finala a rezultatelor va ramane la latitudinea directorului institutiei respective. Testarile initiale de la inceputul fiecarui an scolar, vizand cunostintele acumulate de elevi pe parcursul anului anterior, se vor desfasura la nivel national, tot ca un criteriu de evaluare. La acestea se adauga monitorizarea realizata de inspectorii scolari, prin testari periodice si inspectii la clasa.
Pe scurt, un profesor va fi evaluat in functie de rezultatele elevilor sai la testari nationale, concursuri si olimpiade si dupa prestatia sa didactica.
Dar cum planul de-acasa nu se potriveste cu cel din targ…
O evaluare competenta si obiectiva, in functie de care sa se decida ce salariu va primi pe statul de plata fiecare profesor, depinde de mult mai multi factori decat cei mentionati. Din anumite puncte de vedere, schiopateaza insasi ideea salarizarii in functie de performante. Va aducem in atentie cateva aspecte pe marginea carora sa va spuneti opinia si sa apreciati in ce masura evaluarea propusa de Ministrul Educatiei se poate realiza, in conditiile actuale:
Fenomenul claselor „selectionate” – una din practicile curente, la inceputul clasei I si la sfarsitul clasei a IV-a indeosebi, este de a selecta elevii considerati „buni” si „slabi” in clase separate;
Invatamant de masa sau scoala de performanta? – profesorii vor fi incurajati, indirect, sa pregateasca elevii cu aptitudini deosebite la o anumita disciplina, pe parcursul orei destinate intregii clase;
Goana dupa rezultat – elevul invata, de la inceputul la sfarsitul semestrului, ca motivul principal pentru care se merge la scoala este nota pe care o va obtine in final; cu putin „ajutor” din partea profesorilor, pentru a nu se stirbi cumva „prestigiul” scolii, elevul poate sa obtina un rezultat care nu e neaparat si o oglinda a cunostintelor sale;
Evaluarea dascalilor din zone rurale – fara nicio intentie de discriminare, e un fapt vazut si stiut ca numeroase scoli din mediul rural se confrunta cu abandonul scolar si cu dezinteresul familiilor si elevilor fata de educatie;
Criteriile de acordare a salariilor de merit si a gradatiilor – in multe institutii, acordarea acestor recompense financiare a ajuns un fel de targ, in care „pune mana” pe ele cine poate, fara a se evalua neaparat calitatea profesionala a solicitantului, ci puterea acestuia de influenta si grosimea dosarului cu hartii; ce se intampla daca aceleasi criterii vor ajunge la baza celuilalt sistem de salarizare?
Procesul educativ, sub toate aspectele lui, trebuie evaluat realist. Bine-ar fi daca ar exista si oamenii care sa o faca, si nu oricum, ci competent si deplin constienti de limitele si privilegiile statutului lor. De aproape doua decenii incoace, se incearca „schimbarea” prin cele mai variate metode si mijloace. Si e o lectie mai presus de altele care trebuie invatata din aceste schimbari: initiativa in acest domeniu nu e buna sau rea din principiu, asta se vede abia cand ajunge sa fie pusa in aplicare.
Alina-Dora Toma
Popularitate: 7% [?]
